Pai ce sa se intample, draga magdaG? :) Asa cum foarte bine ai identificat, alimentarea ta este in mare masura bazata pe nevoile emotionale si nu pe cele ale trupului.
Sunt multe lucruri pe care le poti face insa cateva randuri nu vor putea cuprinde un plan adevarat de interventie. O sa iti sugerez totusi sa notezi lucrurile in legatura cu care esti suparata si sa iti propui sa le rezolvi altfel iar alimentele fata de care spui ca nu te poti abtine.... propune-ti sa le mananci cu o intarziere de 1 min, 2 min dupa ce impulsul de a manca apare.... mareste apoi treptat timpul pana a nu le mai manca deloc. E mai greu un pic insa in felul acesta te vei invata cu frustrarea pe care o creeaza neimplinirea unui astfel de impuls si senzatia de frustrare va disparea.
Am lucrat la un moment dat cu o pacienta care manifesta asfel de impulsuri doar fata de produsele calde de patiserie. A primit ca "tema de casa" mirosirea de trei ori pe zi, timp de cate un minut a unui cornulet cald, a unei merdenele etc. Evident ca a reusit sa isi controleze impulsul insa este nevoie de o actiune hotarata si de repetitie.
Mancatul de 3 ori pe zi face de asemeni minuni! Fara a ciuguli nimic intre.... si inca un indiciu pe care l-am mai spus la un moment dat. Stii ca este vorba de o nevoie emotionala de a manca atunci cand pofta apare brusc, senzatia este foarte puternica la nivelul cavitatii bucale si este orientata spre un aliment anume. Stii ca este vorba despre o senzatie normala de foame atunci cand ai un gol un stomac, senzatia apare treptat si nu este orientata spre un aliment anume.
sper sa iti fie de folos,
Psihoterapeut Borza Raluca
Posibil stersul, gandurile de bine pt cel mic, ingrijorarea ......cam asa a fost si la mine.Iar dupa un timp mai indelungat de stat acasa a mai fost si grija banilor si a unui loc de munca.Asta m-a facut sa ma ingras 10 -15 kg .Acum am 4 luni de munca si am slabit cateva kg bune.
de cate ori sunt suparata, imi gasesc refugiu in mancare. imi dau seama ca nu mananc de foame, dar nu ma pot opri...