Intr-adevar, schimbarea brusca a nivelului de hormoni poate da stari de depresie si tristete dupa nastere.
Cred ca pentru mine cea mai dificila a fost partea de a realiza ca efectiv bebele e al meu.
Sa nu te astepti sa te invadeze din prima dragostea materna. Chiar daca ai instinctul de a proteja, constientizarea vine mai greu. Intr-un fel o sa simti prost pentru ca toata lumea te felicita, iti zice "vai ce mamica fericita trebuie sa fii" si tu in realitate nu stii pe ce lume esti. Si mai ales mamicile, pe mine ele ma stresau cel mai mult, cand le auzeam de sentimentele alea extraordinare de a fi mama si etc etc. Iar eu ma uitam la bebe si inca nu realizam ca e al meu.
Bineinteles ca depinde de la persoana la persoana, dar oricum sa nu te astepti la paradis dupa nastere.
si eu am avut o '''depresie post-partum'' ....fetita mea a avut icter si au pus-o la fototerapie...mmm...plangea non-stop...simteam ca nu mai rezist..plus ca imi era mila de ea mititica...cand a trecut cu fototerapia a inceput bbelusul colegei mele de camera sa planga..la fel...non stop.....offff simteam ca vreau acasa,,,l-am sunat pe sotul me plangand ca vreau acasa sau daca nu sa vina sa stea cu mine...noroc ca a doua ziii m-au externat..adik in a 4-a zii de spitalizare..
si eu am avut o '''depresie post-partum'' ....fetita mea a avut icter si au pus-o la fototerapie...mmm...plangea non-stop...simteam ca nu mai rezist..plus ca imi era mila de ea mititica...cand a trecut cu fototerapia a inceput bbelusul colegei mele de camera sa planga..la fel...non stop.....offff simteam ca vreau acasa,,,l-am sunat pe sotul me plangand ca vreau acasa sau daca nu sa vina sa stea cu mine...noroc ca a doua ziii m-au externat..adik in a 4-a zii de spitalizare..