Multi inainte.Sa mai combatii rasfatul acum nu cred ca mai poti.Poti doar sa mai impui niste limite.Eu zic sa nu-l pedepsesti sau sa ridici tonul pentru ca nu te asculta.Vorbeste-i calm si incearca sa-i indrepti atentia asupra ta.La varsta asta fac oricum numai invers fata de ce le spui.Cand vrei sa-i spui ceva sau sa-i explici ia-l din locul in care este sau nu-i lasa jucariile la indemana si poate asa va fii atent la tine.Trebuie sa incerci mai mult,altfel nu o sa reusesti.Sanatate multa si rabdare.
Multumesc mult pentru sfaturi.In fiecare zi ma confrunt cu toanele lui.Mai ales pe strada,tipa si se tavaleste daca nu mergi unde vrea el.Mai are o chestie, ii place sa deschida usa frigiderului atunci cand se enerveaza:)sau mai bine zis cand vrea sa atraga atentia celor de langa el.
E un mofturos la mancare:( nu vrea sa pape ciorba au supa cu lingura:( trebuie sa ii dam cu dumicatul:(tati are mai mult succes si papa de la el cu lingura.Si la acest capitol ducem munca de lamurire.
Te cred.Fetita mea e mai mica si face o gramada inclusiv tavalitul cand nu-i dai ce vrea.Asa ca te inteleg.Nu iti trebuie decat rabdare.Sanatate multa.
Ma gandesc ca exsita undeva cateva sfaturi/metode sa combatem acest rasfat:) Poate cineva ne ajuta cu vreo idee GENIALA:)
cand poti ignora-l,dar in niciun caz nu face dupa capul lui numai ca sa se potoleasca deoarece asa stie ca ii merge lui. cand se tavaleste pe jos in public poti sa-i spui ca e treaba lui daca face acest lucru ca tu nu vei tine cont de ceea ce face,dar niciodata nu il certa in public, eventual ia-l din respectivul loc si explica-i ca nu se poate sau cum stii tu ca intelege mai bine.am citit ceva de genul intr-un articol,dar nu mai gasesc acum.sunt carti despre educatie si sunt sigura ca este un subiect destul de frecvent in carti ,deoarece multi se confrunta cu problema,dar e ceva ce incepe mai devreme,poate cand a fost mai micut din dragoste pentru el i-ai acceptat mai multe si a invatat cum sa actioneze pentru a i se accepta in continuare.
Multumesc pentru raspuns.
Ai punctat foarte bine:) De cand era mic i-am acceptat orice,iar acum simtim pe propria piele efectele:)
Momentan nu se mai tavaleste pe jos:)Acum cand nu ii convine ceva se duce la frigider si deschide usa, asta ca pedeapsa:)pentru noi.
Am cumparat o gramada de carti:)ma documentez si pun in aplicare:)
eu mai am muuult pana ma voi confrunta cu primul copil ,dar am in plan sa am grija oricat de mult l-as iubi,incerc sa fac totul din punct de vedere psihologic,nu cum am fost eu educata,adica prin bataie:) dar macar nu am fost pentru ai mei un copil rasfatat.pe vremea aia era urat,dar acum ma amuz. si eu sunt foarte interesata de educatia copilului si sincer mi se pare o arta:) sunt p Qbebe foarte multe articole care sunt facute profesionist,nu doar din forumuri,poti citi si de acolo lucruri interesante.
minunati mai sunt copiii,te intrebi de unde le vin diferite idei in cap:)) mi se pare tare asta cu deschisul usii frigiderului,oare la ce se gandeste?sau poate v-a auzit pe voi ca nu e bine sa stea usa deschisa si de aceea face lucrul asta,pentru a va atrage atentia si a va enerva putin si pe voi,ca doar el e suparat,trebuie sa suferiti si voi cu el:)
Multam mult.
In acest moment orice sfat cu privire la acest subiect il primesc cu placere.Citesc foarte mult,niciodata nu ma plictisesc.
E foarte placut sa discuti si cu alte persoane pe acesta tema
E un copil nazdravan
foarte activ,nu sta locului nicio clipa.Ma surprinde mereu cu cate un gest
Mi-am pus in cap sa combat acest RASFAT cu multa iubire si rabdare:)
si eu o fetita in varsta de 3 ani.de cele mai multe ori facem cumparaturile impreuna doarece taticul este la munca in timpul zilei..am avut si eu mici neplaceri cu cea mica..mi se intampla adesea ca ea sa aleaga dulciuri si la le puna in cosul pentru cumparaturi tot felul de produse pe care eu nu as fi vrut sa le cumpar in acel moment..de fiecare data i-am spus ca nu este voie,ba chiar i-am zis sa le puna la loc.Spre uimirea mea fetita ma sculta si chiar la momentul acesta am mai am probleme de genul cu ea.Am fost placut surprinsa de faptul ca micuta mea chiar a inteles ceea ce eu i-am comunicat...cred ca sunt unul din cazurile fericite..
Cateodata cred ca e bine si sa-l mai ignori putin. Chiar daca se tavaleste pe strada, nu te ingrijora pt ce va spune cei din jur, ca nu ei se chinuie cu el. Mai ales baieteii sunt tare incapatanati, dar de aceste mofturi de amintitm cand sunt ei mai mari. Trebuie sa ne bucuram ca sunt sanatosi, ca nu stam cu ei prin spitale, ca sunt plini de viata si....spune tu ca nu te topeste cand vine la tine si te ia in brate.