Parinti mai buni

         Cu câteva decenii în urmă, mulţi părinţi — încurajaţi de „ideile inovatoare“ legate de educarea copiilor — credeau că este „interzis să interzici“. Faptul de a le impune limite copiilor, se temeau ei, le-ar pricinui traume şi frustrare. Bine intenţionaţii consilieri în probleme de creştere a copiilor insistau ca părinţii să nu le administreze copiilor decât cea mai delicată corecţie. În prezent însă, numeroşi dintre aceşti experţi reconsideră rolul disciplinării, iar părinţii îngrijoraţi sunt în căutarea unor lămuriri cu privire la acest subiect. În tot acest timp însă, Biblia a oferit sfaturi clare şi rezonabile cu privire la creşterea copiilor. Acum aproape 2 000 de ani, aceasta a spus: „Taţilor, nu-i iritaţi pe copiii voştri, ci continuaţi să-i creşteţi în disciplina şi normele de gândire ale lui Dumnezeu“ (Efeseni 6:4). Substantivul grecesc tradus prin „disciplină“ înseamnă „creştere, învăţare, educare“. Biblia spune că o asemenea disciplină, sau educare, este o dovadă a iubirii părinteşti (“Cine îşi reţine nuiaua îşi urăşte fiul, dar cine îl iubeşte caută să-l disciplineze” - Proverbele 13:24). Copiii se dezvoltă armonios dacă au norme morale clar definite şi un simţ dezvoltat al binelui şi răului. Disciplinarea le spune că părinţii se îngrijesc de ei şi de ce fel de persoane vor deveni.

          Însă de autoritatea părintească — sau de „nuiaua disciplinei“ — nu trebuie să se abuzeze niciodată. În acest context, folosirea nuielii pentru a disciplina nu înseamnă neapărat a-l bate pe copil cu ea. Mai degrabă, reprezintă mijloacele de corecţie, oricare ar fi acestea. Pentru a-şi corecta un comportament greşit, unii copii au nevoie doar de o mustrare spusă cu blândeţe, în timp ce alţii trebuie mustraţi cu mai multă severitate. Disciplina rigidă sau severă administrată fără pic de iubire este un abuz de autoritate din partea părinţilor şi poate să zdrobească spiritul copilului. Pe de altă parte, disciplina echilibrată, administrată în mod corect, le transmite copiilor că părinţii lor îi iubesc şi că nu le este indiferent ce fel de persoane vor deveni când se vor face mari. Biblia îi sfătuieşte pe părinţi: „Nu vă corectaţi copiii peste măsură, altfel veţi scoate tot sufletul din ei“ (Coloseni 3:21, Phillips). Ea recunoaşte şi faptul că pedeapsa fizică nu este întotdeauna cea mai eficientă metodă de învăţare. În Proverbele 17:10 se spune: „O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun“. În plus, Biblia recomandă disciplinarea preventivă. În Deuteronomul 11:19 părinţii sunt sfătuiţi să profite de orice moment pentru a le insufla valori morale copiilor lor. (Deuteronomul 6:6, 7 – “Aceste cuvinte pe care ţi le poruncesc astăzi să fie în inima ta, să le inculci fiului tău şi să vorbeşti despre ele când eşti acasă şi când umbli pe drum, când te culci şi când te scoli.”)

         Sfatul universal valabil pe care li-l dă Biblia părinţilor este clar. Copiii au nevoie de o disciplinare iubitoare şi permanentă. Dacă am compara creşterea copiilor cu construirea unei case, atunci disciplina ar fi una dintre uneltele de construcţie. Când se folosesc de ea cum trebuie, părinţii pot clădi calităţi de dorit în copilul lor şi-l pot echipa să facă faţă încercărilor vieţii.

        „Copiii învaţă să aibă respect de sine şi autocontrol dacă au parte atât de iubire, cât şi de disciplinare din partea părinţilor lor“, se afirmă într-o ştire publicată în ziarul The Gazette din Montreal (Canada). Ce înseamnă acest lucru? Potrivit psihologului Constance Lalinec, din Montreal, este foarte importantă stabilirea unor limite clare cu privire la comportamentul copilului. Lalinec, care lucrează cu copii şi familii, precizează că, „atunci când îi scutim pe copii de consecinţele acţiunilor lor, de fapt îi privăm de multe ocazii de a învăţa“. Toleranţa poate avea un efect negativ asupra dezvoltării copilului. Un alt sfat biblic, care s-a dovedit a fi eficient de-a lungul timpului în privinţa creşterii copiilor, este:„Felul vostru de vorbire să fie: «Da, da; nu, nu»“ (Matei 5:37). Odată ce au fost stabilite anumite reguli rezonabile şi copiii noştri le înţeleg, trebuie sa le aplicam cu promptitudine şi consecvenţă. E important sa ne susţineţinem cuvintele cu acţiuni corespunzătoare. Acest lucru le transmite un mesaj clar copiilor cu privire la regulile şi aşteptările părinţilor, şi anume că ceea „ce seamănă omul, aceea va şi secera“ (Galateni 6:7). Menirea disciplinării iubitoare şi corespunzătoare este ca copiii să înveţe să respecte regulile şi să suporte dezamăgirea şi întârzierea recompenselor, astfel încât să poată cultiva calităţi de care au nevoie pentru a deveni adulţi echilibraţi, cu simţul răspunderii.

Si eu sunt mama a doua fetite si tocmai de aceea caut si eu informatii demne de incredere pentru a le putea educa si creste cat mai bine. Stiu ca viitorul si fericirea lor depinde de startul pe care noi parintii li-l oferim, de baza pe care noi o creem. Eu personal am gasit indrumare si sfaturi eficiente citind si studiind Biblia. Ma gandesc ca din moment ce Dumnezeu este cel ce ne-a creeat oare nu El este cel care stie cel mai bine cum sa procedam pentru a avea succes in viata de familie? Sper ca aceste informatii sa iti fie de folos. Eu iti doresc succes din tot sufletul, ca de la mamica la mamica! Putem oricand discuta despre astfel de subiecte, asa cum spuneam, e un lucru care ma preocupa foarte mult si pe mine.