euMama.ro » Intrebari » Mamici » Relatii si dinamica familiei » Cum sa le spun parintilor ca imi cresc copiii asa cum vreau eu?

Relatii si dinamica familiei

Intrebari despre relatii si dinamica familiei
creeaza-ti un cont si bucura-te de avantajele eumama.ro

Cum sa le spun parintilor ca imi cresc copiii asa cum vreau eu?
adaugata de alexandrai acum peste 2 ani in Relatii si dinamica familiei

De multe ori am pareri diferite de ale parintilor mei si ale sotului, despre educatia copiilor. cum fac sa le spun ca vreau sa imi cresc copiii asa cum vreau eu si ca voi tine cont de sfatul lor doar daca eu consider acest lucru. Ce sa le raspund la "si noi am crescut 2 copii"? Voi cum faceti?



Ajut-o

pe alexandrai sa gaseasca raspunsul la intrebare.

Autentifica-te

si

raspunde

corect!

TinaR - VIP

Raluca Borza
Psiholog Clinician si Psihoterapeut
 

Draga mamica,

???? Pe cat de frecventa este problema pe care tu ai ridicat-o, pe atat de spinoasa. Dincolo de sfaturile pe care le-ai primit deja si anume ca e si dreptul celorlalti sa isi spuna parerea si sa ii abordezi calm si frumos pe teritoriile pe care nu aveti aceleasi parerei? eu cred ca a venit momentul sa inveti sa negociezi un pic. Iata la ce trebuie sa iei aminte atunci cand faci acest lucru:
-este dreptul parintelui ca viziunea pe care el o are despre modalitatea de crestere a copilasului sa aibe un ascendent asupra oricarei alte viziuni
-este dreptul parintelui? sa fie tratatat ca adult si parinte de catre parintii tai
-parintii ar trebui sa isi aminteasca de faptul ca au fost crescuti de parintii lor (cu care acum nu sunt de acord) si lucrurile s-au dovedit ok (asta ca sa favorizam ingaduinta)
-bunicii ar trebui sa isi aduca aminte ca ei i-au crescut pe parintii nepotului lor si deci trebuie sa fi facut o treaba buna, asa ca pot sa ofere mai multa libertate.
-parintii ar trebui sa tina cont de faptul ca si copilul lor are dreptul sa mentina o conexiune cu bunicii sai

Acesta fiind contextul, negocierea incepe prin a face? o lista cu punctele in care nu va intelegeti. Apoi luati fiecare punct in parte si incercati sa vedeti mai exact, prin indeplinirea acelei reguli (sau prin absenta ei) care este de fapt intentia care se ascunde in spatele ei (formulati ceva mai particular aceasta intentie si nu general de tipul "vreau binele copilului". de exemplu: vreau sa il obisnuiesc cu orele de somn, vreau sa se simta relaxat cu copii, vreau sa fie interesat de carte etc). Apoi gasiti modalitati de a indeplini acea intentie (altele decat cele pe care le-ati incercat deja) si negociati pana se ajunge la un numitor comun. Daca in timpul acestor negocieri veti avea atitudinea potrivita, cu siguranta veti castiga autoritate in fata bunicilor si in plus si ei vor simti ca au fost luati in considerare .

De ajutor ar putea fi de asemeni sa stabiliti foarte clar rolurile fiecaruia. Tot pe hartie! .... De ce insist sa scrieti aceste lucruri? Pentru claritate si pentru ca acolo puteti reveni , renegocia si modifica si de asemeni pentru a nu creea noi discutii de genul "Pai eu am spus asa cand tu ai spus asa...nu ti aduci aminte?"


Raspunsuri de la mamici

1.
mamigabi
a raspuns acum peste 2 ani
 

Ha ha.Draga mea, din experienta proprie, n-o sa-i vindeci vreodata de boala asta.Eu ma lupt de doi ani cu aceeasi problema insa fara rezultat.

Desi, ca sa scap de gura lor am facut exact asa cum mi-au zis si s-au lamurit ca nici metoda lor nu e buna(ex:cum sa-i dau sa manance) tot nu au renuntat in a-si mai exprima opiniile intr-un mod insistent si stresant.

Daca afli vreo modalitate sa-mi zici si mie.Succes!!


2.
vio123
a raspuns acum peste 2 ani
 

Eu cred ca trebuie sa le lasi si lor dreptul sa isi spuna parerea, insa asa cum ai expus-o si aici poti sa le zici si lor. Vrei sa iti cresti copii in modul tau si asa cum stii ca si ei doresc nepotului binele acelasi lucru faci si tu, deci nu are sens sa apara certuri. Eu merg mereu pe directia de impacare.


3.
PCrisM
a raspuns acum peste 2 ani
 

:D Am citit intr-o carte ca aceste "lupte" se dau intre parintii copilului si bunici si chiar si intre soti, evident pentru ca toti doresc binele copilului, dar acest bine poate fi vazut in mod diferit, in functie de experientele, dorintele si asteptarile fiecaruia.

Cred ca privind astfel lucrurile, ar trebui sa fii fericita ca acestia se implica. Insa, cum ce e prea mult strica, si cum fiecare parinte trebuie sa invete pe parcurs, alaturi de bebelus, cum sa se descurce si cum fiecare bebelus e altfel (nu obligatoriu experientele parintilor tai cu tine te pot ajuta pe tine in cresterea copilului tau - copilul tau putand fi total diferit fata de cum ai fost tu) cred ca cel mai bine este sa le spui calm si frumos ca apreciezi implicarea si ajutorul lor, dar ca te simti prea "bombardata" cu sfaturi si ca vrei sa-ti cresti tu copilul, asa cum si ei l-au crescut pe al lor; vrei sa fie exeprianta si bucuria ta; si le mai poti spune ca te fac sa te simti incompetenta in momentul in care nu au incredere in capacitatea ta de a-ti creste copilul, si nu cred ca vor asta.

Va recomand cu caldura cartea  "Puncte de cotirura de la nastere la 3 ani (si de la 3 la 6 ani) de Berry Brazelton - se poate comanda si pe net. Chiar daca pretul e cam mare, marita, datorita multitudinii de sfaturi si opinii date de un pediatru, in termeni simpli, pe intelesul parintilor; si datorita scoaterii in evidenta a unor experiente / lucruri absolut normale, dar care uneori, pentru ca nu stim despre ele ca sunt perfect normale, ne fac sa intram in panica.


4.
danielaingrid
a raspuns acum peste 2 ani
 

Nu stiu ce sa spun, sunt parinti si parinti, cred ca depinde de capacitatea lor de intelegere dar si modul in care le explici problema, sunt parinti care inteleg dupa ce le-ai spus o data sau de doua ori sau sunt parinti(dominatori) care sunt siguri ca numai ei au dreptate si nu cred ca ai cum sa-i schimbi decat daca o perioada te distantezi de ei si le demonstrezi ca un anumit timp ai reusit sa te descurci si sa-ti cresti singura copilul asa cum ai vrut si dupa metodele tale .Trebuie sa-i faci sa accepte ca tu esti cea mai importanta fiinta din viata copilului si copilul este la fel cel mai de pret ,iar intuitia , actiunile si sentimentele tale fata de el sunt cele mai bune.Trebuie sa inteleaga ca tu ca mama nu i-ai face niciodata vreun rau copilului doar ai un stil diferit de a face anumite lucruri!


5.
lauraeu
a raspuns acum aproximativ un an
 

In general, cand sfaturile lor nu sunt pe placul meu si devin prea insistenti, le amintesc cum se laudau ca pe copiii lor i-au crescut mai mult bunicii (ca ei trebuiau sa mearga la serviciu - "asa era pe atunci.."). E o replica buna la argumentul lor suprem: "Si noi am crescut copii!"

Desi bebe meu are doar 5 luni, au fost momente cand au trecut peste decizia mea (de ex soacra, lasata singura cu bebe ii dadeau ceai desi il alimentam de la san exclusiv) si le-am interzis accesul la copil pana cand si-au revizuit atitudinea. Pe urma nu prea am mai avut "buseli"...



Raspunde:


Intrebari care te-ar putea interesa

Cum a reactionat taticul cand a aflat ca vine barza?
adaugata de ingerash_nebun acum aproximativ un an in Relatii si dinamica familiei

Cum sa aflu ce il framanta?
adaugata de zifciaca acum aproximativ un an in Relatii si dinamica familiei

Copilul capricorn?
adaugata de mally acum aproximativ un an in Relatii si dinamica familiei