Relatii si dinamica familiei

Stii cumva daca se mai intalneste cu fosta? Femeia aceea nu s-a maritat si ea in tot acest timp? Mi se pare aiurea sa zica k mai are sentimente pt cineva care...o perioada nu a mai existat in viata lui....incerca sa afii daca s-au mai intanit, cine a facut primul pas, chiar vb serios? poate glumeste cu tine....daca era vorba de vreo "noutate", poate, dar totusi au trecut 10 ani......

Am si eu o prietena care a divortat iar acum dupa divort fostul o cauta disperat, cred ca si-a dat seama ce a pierdut...poate si sotul tau trece printr-o perioada din-asta...chiar imi pare rau de ce aud, e vorba de viata voastra si a copiilor, de dragostea voastra, de viitorul vostru...sper sa ai putere sa treci peste astea si poate sotul tau sa-si dea seama ca locul lui e langa voi. 

ooofff offf zapaciti mai sunt si barbatii astia, si mie mi s-a intamplat ceva aseamanator acu vreo 2 saptamani, am si eu un baietel de 7 luni,eu nu lucrez sotul e tot plecat cu serviciul si e greu,stres greutati.cand si-a dat seama ca ne pierde s-a gandit mai bine si si-a dat seama ca ne iubeste.La sotul tau poate e vorba de stres probleme si de aceea se gandeste la ex, cu ea avea liniste dar ar trebui sa se gandeasca ca a trecut timpul si are 2 copii frumosi sanatosi,o sotie care are grija de el. Acu nu isi da seama dar ii va parea rau.Nu stiu cum pot unii oameni sa isi paraseasca copii.Lasa-i timp sa se gandeasca la tot,ce vrea de la voi, de la viata.Tu trebuie sa ii spui toate astea cu toate ca stiu ca ti-e greu (eu 2 zile am plans intr-una). Bafta si sper sa te ajute copii sa treci mai usor peste tot.

da mumtumesc de incurajari....si eu am plans mai mult de 2 zile...dar...acum incerc sa trec altfel...nu neaparat sa me resemnez ci sa vad ce si cum pot sa fac sa ma mentin eu intreaga si cu putere..

nu mai pot dormi noaptea....si ziua sunt un fel de zombi...copii au nevoie de mine deci trebuie cumva sa ma mobilizez...totusi..incet incet simt ca fac asta....

incep sa nu mai plang atat si sa vad altfel situatia indiferent care ar fi rezultatul...incep sa cred ca sotul meu e victima si cel care pirde si nu eu si sa tin fruntea sus!!!

legat de mai sus... se vad sau ne vedem mereu...cand mergem la socrii...ea e din satul sotului....si de cate ori mergem e prezenta si ea...pt ca de obicei se face un gratar ...se aduna lumea....

orice eveniment de familie l-am tinut acolo pt ca acolo sunt majoritatea neamurilor...ai mei fiind prea putini...asa ca e  cel mai comod pt toata lumea ca adunarea sa fie acolo....

astfel ea vine la sora ei...noi mergem la cumnatul meu (fratele sotului)...

dar mereu ne-am purtat civilizat nu au fost probl....

tensiune intre mine si ea mereu a existat...era evident ca nu vom fi cele mai bune prietene si eu mereu am avut senzatia ca ma are sentimente pt sotul meu....dar nu am facut un caz si niciodata nu am crezut ca se ajunge aici....poate nici ea...nu am habar....

ce e adevarat ca eu in ultima vreme nu am mai participat la "parti-uri" pt ca eram mereu cu bebele...si fiind iarna cam limitate optiunile de iesire sau de petrecut....

dar am uitat ss zic sotul sustine ca nu a avut nimic cu ea....fizic...

au avut cica decat o conversatie(telefonica)...in care ea i-a marturisit ca il iubeste...si el a realizat ca si el are sentimente...

atat...altceva zice ca nu a fost!!!

ea nu e casatorita are un prieten (cel mai bun prieten al sotului) si relatia lor dureaza de vreo 10 ani....de cand m-au culplat eu si sotul...insa nu cred ca relatia asta are vreo finalitate....mereu a crezut...(nu numai eu)..ca se complac in relatie nu ca se si iubesc....

Buna, cam trista situatie, dar cred ca inafara sentimentelor tale ce trebuie neaparat sa imparti cu el, nu mai poti face nimic, in cazul in care alege cred ca nu mai e cale de intoarcere. Probabil nu judeca la rece ceea ce ar pierde si ceea ce ar castiga printr-un divort. Singurul lucru ce ti-l pot confirma ca exista iubiri care nu mor niciodata, acuma depinde ori incerci sa le pastrezi in suflet si iti vezi de viata ta, ori faci greseala de a te lega de TRECUT, desi multe exista doar in fantezia noastra si nu vor mai fi niciodata ceea ce ne dorim sa fie. Ma aflu in prima categorie, pastrez in suflet pe cineva, m-am casatorit am o fetita de 4 luni si viata merge inainte, desi asi fi avut ocazia sa revin la marea iubire.. nu am facut. Iti doresc din tot sufletul sa reusesti sa-ti pastrezi sotul, sa reusesti sa ajungi la sufletul lui si sa trezesti in el sentimentele de la inceputul relatiei voastre...

Imi pare rau pt. situatia in care va aflati, dar, daca el nu intenteaza divort, si ziceti ca va iubiti, ar trebui sa mai ai putina rabdare. Cred ca toti barbatii trec printr-o asa zisa criza de personalitate si nu mai au habar ce vor de la viata, sau au impresia ca ce au in prezent nu e suficient, se trezesc ca vor altceva sau mai rau pe altcineva. Eu cred ca totul o sa treaca si ca e ceva pasager. Ar fi bine sa evitati o perioada intalnirile cu respectiva. Si nu in ultimul rand incearca sa nu te consumi, sa fii tare pt. ca ai doi copii de crescut. Si nu uita sa ne tii la curent cu situatia voastra. Eu iti tin pumnii stransi! Numai bine!

multumesc pt sfaturi!

oricum ma simt un pic mai bine ...poate si pt ca m-am descarcat un pic spunand cuiva...si pt ca am trecut cat de cat de socul momentului...si incerc sa vad lucrurile la rece...oricum life goes on....indiferent care va fi deznodamantul!

mai vb...o sa va mai tin la curent cu eventualele schimbari!

ce fel de femeie poate sa fie caracatita asta?sa desparta o familie.Eu daca as fi in locul tau m-as duce acolo cand se aduna toti si i-as spune cateva sa auda toata lumea ce fel de femeie ii si as umili-o sincer.Ca pana femeia nu ridica coada barbatul sta linistit dar sigur ea a inceput sa ii faca ochi dulci.Eu zic sa lupti pentru familia ta,e fericirea voastra la mijloc. 

da stiu....dar poate buna crestere ma mpiedica sa fac asta...oricat de mult imi vine sa o fac...sa ii spun vreo 2....

si da asa e...daca nu ridica coada....nu se avanta barbatul...cum spui si tu....

alftel ma gandesc cum poti sa ai pe constiinta asa ceva? ce fel de om poti sa fii? dar nebanuite sunt caile....si sunt tot felul de oameni...

ma incerc nu ma las...dar nu pot sa impun anumite lucruri... mai astept

din pacate sunt o gramad de femei care fac asa, pur si simplu sunt lipsite de scrupule, nu le pasa si o fac cu sange rece...dar asta nu insemana ca trebuie sa stai degeaba, lupta pt famailia ta, mai ales pt ca spui ca inca fizic nu s-a intamplat nimic intre ei.

nu trebuie sa o iei de par, dar nici sa-i explici ca ce face e imoral, oricum nu-i pasa. dar macar sa-i spui ca sotul tau vrea doar sa se distreze cu ea, sa iasa din monotonie...asa a facut o prietena intr-o situatie similara...

merci....

DAR sunt atat de conFUza!

nu mai inteleg nimic... incerc sa imi pasterez calmul...si sa gasesc explicatii sau sotutii...

vroiam si parerea unui psiholog ... cred ca cazul meu e unul dintre multe altele... deocamdata ma ajutati voi ....cele de pe forum...si va multumesc.

sper sa pot sa imi patrez rationametul si dorinta de a merge mai departe....copii astia au atata nevoie de mine...nu imi permit nimic din partea mea .... simt ca sunt singura..in tot zbuciumul asta!!!

habar nu am cum va putea continua viata mea...cum o sa pot sa trec peste....????!!!!!

am revenit doar pt a va multumi pentru sustinere....sa sa va anunt ca...si-a cerut sotul scuze... ii pare rau...deci ...mai incercam!!!

nu stiu daca sa mai revin cu detalii...cert e ca da....undeva s-a  intamplat ceva cu el...situatia a degenerat involuntar...si in momentele de criza...s-a ajuns la ce s-a ajuns!!!

am primit oricum o palma de la viata sau o lectie...si mi-am dat seama cat suntem de fragili si cat de usor se pot intampla..lucrurile...bune/rele...chiar si acolo unde te astepti cat de putin!!!

multa bafta tuturor...copii sanatosi...si parinti la fel!!!

chiar daca a trecut faza incercati sa fiti mai aproape de Dzeu,spoveditiva,impartasiti copii,faceti festanie cu cele 3 dezlageri asa sa-i spui preotului ca stie ce inseamna,poate a fost ceva necurat la mijloc,facut de fosta.

Ciao, BVBrimas! mi-am amintit zilele astea de tine...sotul meu este chinuit din nou de anxietate si depresie :(((( voi cum sunteti? sper ca v-ati rezolvat problemele. toate cele bune!

nu le-am rezolvat deloc..!!! am mai avut oarescare momente "false " de revenire si ca urmare...suntem in divort...

asta este....mergem inainte...

imi pare rau, sincer...imi pare rau sa aud de casnicii destramate iar cand sunt si copii la mijloc, mi se rupe inima. Sa iti dea Dumnezeu sanatate si putere sa treci peste toate!