asa spune ca vrei sa iti fie ca un catelus???? si in loc sa te ajute sta cu porumbeii? cred ca ar trebui discutat serios cu el, nu sunteti copii sunteti oameni maturi, sunteti o familie si trebuie sa va ajutati unul pe celalalt..cred ca daca al meu facea asa il lua naiba cu tot cu porumbeii lui
... barbatii astia isi cam ia lumea in cap, fac numai ce vor ei...de-aia e bine sa il mai pui si pe el sa dea cu aspiratorul, sa faca piata...nu sa stea toata ziua ca asa i se urca la cap...nici al meu nu se omoara cu munca prin casa, dar cu asta mic sta, face cumparaturile... nu am ce sa zic...dar si daca ma crizez odata la el ...sa-l vezi cum pune fundu la treaba...asa ca pune gura pe el nu fii fraiera![]()
are dreptate pups! daca al meu ar fi facut asa...
...si sotul meu are o pasiune- cainii, are 2, dar de cand s-a nascut fiica noastra, a si uitat de ei. lucreaza si el, dar sta cu fetita, o schimba, ii da sa manance, da cu aspiratorul, cu mopul, spala vasele, face orice ca sa ma ajute. frumos e ca face singur, cand vede ca nu mai razbesc.... si oricum daca am nevoie de ajutor ii spun: stai cu fata sau dai cu aspiratorul? ii dai sa manance sau speli vasele? stai tu cu ea pana eu calc (la fierul de calcat nu il las, desi se ofera)! du-te cu ea la plimbare pana fac eu curatenie! schimb-o pana ii pregatesc eu laptele! ma rog, astea sunt exemple aiurea. dar sotului meu chiar ii face placere sa ma ajute si o adora pe fiica noastra. cateodata cand vine tarziu isi face procese de constiinta ca nu sta destul cu ea. pune gura pe el! sau si mai bine, pune-i copilul in brate si zi-i ca mergi la cumparaturi sau ca trebuie sa dai cu aspiratorul, sau sa gatesti, orice, vezi tu! nu-i cere sa te ajute, spune-i ce trebuie sa faca! daca refuza sau comenteaza, tu nu stii sa te crizezi?
ba da fetelor pot sa ma crizez dar primesc aceleasi reprosuri ca eu stau acasa si mai vreau sa ma mai si ajute dupa ce merge la munca..ca nici pt el nu este usor sa mearga zi de zi la serviciu..dar i-am explicat ca nuci pt mine nu este sa stai zi de zi cu copilul de aici m-m inbolnavit de nervi,cred am palpitatii si ma cam enervez din orice..practic sunt singura sunt buna ca am grija de baiat ,ca este curat si mancare si mai i-si aminteste de mine cand facem sex ..in rest sunt singura..credeti-ma pe cuvant ca in aceste clipe nu-mi pot stapanii lacrimile poate par ciudata dar uneori simt ca nu mai pot..discut degeaba cu el ca aceleasi reprosuri intr-una cred ca voi cauta un pshihiatru deoarece nu stiu ce sa mai fac....
desi sotul ma ajuta enorm, intr-o seara aveam ceva de lucru la calculator si a durat cateva ore. a stat el cu fata . dupa ce a culcat-o, mi-a zis: vai dar ce greu si obositor e sa stai cu ea! deci s-a convins singur. numai ca el intotdeauna a fost asa. m-a ajutat si inainte de fata si mai ales cand eram gravida. nu ma lasa sa fac nimic.
tu trebuie sa ii dai ocazia sa vada cat de greu e sa ai grija de un copil. inventeaza ceva, gandeste-te la ceva. pleaca de acasa si lasa copilul cu el cateva ore. sa vedem daca mai zice ca e usor sa stai acasa! sau nu mai face de mancare vreo 2 zile. zici ca era copilul marait si nu ai putut sa il lasi singur! nu stiu, vezi tu!
Cele care se lauda ca sotul le ajuta si le inteleg.....sunteti niste norocoase.Ati dat peste niste oameni deosebiti.
Pentru tine, draga Ana....imi pare rau dar te inteleg perfect.Nu stiu ce sfat sa-ti dau ca si eu ma lupt vesnic cu aceleasi reprosuri.Acum m-am angajat si nu mai poate sa zica k eu stau acasa dar ghici cine vine acum si de la munca si continua sa stea in picioare non-stop pana pe la orele 00:00...tot eu.Pentru el ziua incepe la 8 si se termina la 3-4 cand vine si imbratiseaza telecomanda.Asa a fost mereu.
Uneori peste zi mi-e rau cand ies cu cel mic dar nu i-am zis, sau seara simt ca daca nu incetez din a face treaba, lesin.Trec pe langa el prin camera, nici nu ma observa catsunt de ocupata.In schimb cand are chef de prostii se presupune ca trebuie sa fiu senina si zambitoare, deschisa mareu la propunerile lui si foarte tonica.Cand colo, mie imi vine sa-i rup gatul.
Deseori duc munca de lamurire cu el si ne certam dar ajug sa obosesc si ma las pagubasa.Dupa un timp incep iar dar tot nimic.
Am simtit si eu ca trebuie sa caut ajutor insa acum am ajuns la concluzia ca trebuie sa rezist pentru puiul meu si atat.Asta ma intareste si imi da putere sa nu clachez.
da si la mine se intampla la fel mamigabi dar problema este ca nu sunt lasata sa ma angajez deoarece nu are cine sa stea cu copilul nu ca nu as fii in stare..am informatica la baza..dar asta este situatia si asa poate este mai bn pt puiul meu.problema este ca vorbesc cu peretii decat reprosuri si certuri..dar oare de ce nu se gandeste ca a fi o familie este nevoie de doi..
vorbe goale nu gasesti un sprijin in cel care ti-a jurat ca o sa fie langa tine la bn si la rau.sa va spun programul meu: dimineata spala copilul pe dinti.etc, da-i sa manace .fa curat .mancare ,intre timp mai trebuie sa te mai ma si joc cu Nikolas ,pranzul nu stiu cand vine mancare puiului spalat...pus la somn intre timp spal vasele si mai stau un pic la clc ca cica nu-mi convine ca mi-a bagat netu? si vine seara cand stau si ma rog hai la masa raspunsul din partea lui este dar mancati voi ca mananc si eu...si deja ma apuca crizele si iar adorm nemacata si fff suparata aceeasi poveste se repeta aproape zilnic iar de iesit in par mai rar pt ca este departe...
fetelor...incerc sa ma pun in locul vostru...sincer nu stiu ce as face. am uitat sa mentionez ceva, sotul meu nu e roman.
cred ca de vina este mentalitatea asta a romanului. barbatii cred ca treaba din casa si copiiii sunt atributiile femeii. dincolo nu e asa.
sa va dau un exemplu, cand suntem la socrii, dupa ce mancam, se strange masa, soacra-mea iasa si fumeaza de cele mai multe ori iar socru-meu spala vasele. au un vecin care este director de banca, dar il vezi lucrand in casa, stand cu fiica-sa. alt vecin, profesor universitar spala vasele si se joaca cu copiii in curte. si este foarte normal ca barbatii sa ajute in casa!
numai la noi e asa, barbatii isi lasa lucrurile imprastiate peste tot si stau la tv, fara nici un gand.
eu nu stiu ce as face in situatia voastra...cred ca nu as putea trai asa, unul dintre noi ar trebui sa isi faca bagajul, cu siguranta. am o personalitate foarte puternica si stiu sa ma fac auzita.
cred ca barbatii ar trebui sa simta pe pielea lor ce inseamna sa ai grija de un copil, sau cate sunt de facut pana cand mancarea sa ii ajunga in farfurie, hainele sa ii fie spalate si calcate iar casa curata si ordonata.
aaa si daca mi-ar spune sa mananc inainte ca el mananca dupa....dupa ar gasi oala goala!!!!!!!
si fetelor, cei care au nevoie de psihiatru sunt EI, nu VOI!
buna, din proprie experienta, iti spun ca trebuie sa iesi din rutina si izolarea zilnica in primul rand, sa nu depinzi de el financiar si emotional.
baiatul tau are 4 ani si il poti duce la o gradinita cu program prelungit pana al 17-18 si este o varsta la care chiar este bine sa mearga la gradinita.
cand o sa ai oameni in jurul tau, colegi de la munca o sa vezi cum se schimba starea ta de spirit. nu astepta ca sotul sa te faca fericita (m-am regasit perfect in situatia ta) sau sa te ajute, nu prea cred din ce povestesti, nu pare sa te respecte si te rog nu te supara pe mine.
ESTE FOARTE GREU, DAR TE SFATUIESC SA ITI GASESTI UN SERVICI, BAIATUL DU-L LA GRADI SI AI SA VEZI CA SOCIALIZAND CU ALTI OAMENI O SA ITI DAI SEAMA CA SOTUL TAU SE IUBESTE DOAR PE EL SI ESTE DOAR PT EL SI NU INTELEGE CE INSEAMNA VIATA IN DOI.POATE O MICA SCHIMBARE IN VIATA TA II VA DA DE GANDIT.
pups are dreptate. sti ce ai mai putea sa faci?? daca ajungi la limita si nu o scoti deloc cu el la liman intr-o zi cand nu e el acasa sa ii vinzi sau sa ii tai toti porumbeii =))
sti acuma ca citesc ce au scris fetele mi-a mai venit o idee numai buna pentru u . fa-ti bagajul si lasa-l singur cu copilu fugi la rude ca ziceai ca sunt departe. stai un pic acolo si asa va fi si el exact in aceeasi situatie ca si tine sa vezi cum te suna sa vi acasa