Emotii de gravida

Greu de tot! Mai ales ca am fost fortata sa fac intrerupere de sarcina din cauza unui antibiotic - nu stiam sigur ca sunt insarcinata (nu imi intarziase nici macar ciclul inca), dar banuiam cand mi-a pocnit nenorocitul de apendic (fara semne prealabile, pur si simplu a facut poc si cand am ajuns la spital aveam deja puroi in abdomen asa ca m-au operat de urgenta, am stat 5 zile in spital cu perfuzii si cu antibiotic). Dupa aceea a fost confirmata sarcina si absolut toti medicii la care am fost mi-au dat indicatie de intrerupere de sarcina. Am plans o gramada cred mai bine de 2 luni si m-a durut sufletul ca a trebuit sa o fac, dar dupa cum mi s-a explicat era risc de malformatii grave si care ar fi putut fi detectate tarziu prin luna a 7 a de sarcina. Cred ca daca iti doresti copilul e la fel de groaznic, indiferent din ce cauza pierzi sarcina.

Este foarte dureros...cu atat mai mult cu cat doresti foarte mult sarcina!! Nu stiu ce s a intamplat exact....s a pus problema mediului in care lucram. Sarcina s a oprit pur si simplu din evolutie la 6 saptamani....dar abia la 10 saptamani s a declansat sangerarea.... Dureros! Te intrebi de ce....atat timp cat nu am facut nici un avort, nu am luat anticonceptionale niciodata, nu am fumat vreodata....DD stie de ce.... Am plans ca un copil, aproape ca imi era rusine, aveam o varsta....dar durerea era prea sfasietoare...Dupa 4 luni de asteptare pentru refacerea organismului am ramas din nou insarcinata....nu am mai riscat, am apelat la "sarcina toxica". Si acum suntem bine! Dar ma obsedeaza ideea ca bbnu se dezvolta intr o casuta a lui, noua....este casuta unde s a aspirat, unde s a umblat cu diverse ustensile....Ma rog sa fie totul in ordine cu bb si sa vina pe lume sanatos!

Am avut un avort spontan pe microbuz, iar ceea ce ar fi putut fi un bebelus a curs din mine intr-un WC public.

ERA UN COPIL DORIT!

Nu doresc nici dusmanilor sa simta ce am simtit eu 5 ore cat am mers cu microbuzul sa ajung acasa.

Acasa am luat un antibiotic si m-am prabusit intr-un somn de 12 ore, iar a doua zi, m-am dus la medic.Cu masina.Am fost in spitalul judetean si am facut chiuretaj si m-am intors acasa cu masina.Eu conduceam.Ca sa nu mai spun ca m-a mai si agresat in trafic un idiot, iar eu deabia imi tineam picioarele pe pedale sa nu tremure si deabia vedeam de lacrimi!

Dumnezeu m-a ajutat sa supravietuiesc, sa am puterea de a merge inainte si tot el mi-a dat-o pe Elena - fiica mea de 11 luni dupa ce credeam ca nu-mi e dat sa am copii vreodata!

O mai cheama si Teodora = darul lui Dumnezeu.