BVBrimas

nu le-am rezolvat deloc..!!! am mai avut oarescare momente "false " de revenire si ca urmare...suntem in divort...

asta este....mergem inainte...

eu am rh negativ, B3 si sotul pozitiv 01....am 2 copii...fata de 4 ani...si baiat de 9 luni...cu fata m-am monitorizat pe parcusrul sarcinii....si totul a fost ok...dupa nastere am facut vaccinul acela si cu baiatul la fel...mergeam periodic la analize...si nu s-au format anticorpii respectivi...totul a decurs normal!!! deci fara griji si atentie la analize si monitorizare permananta!!!

o zi excelenta!!!

am revenit doar pt a va multumi pentru sustinere....sa sa va anunt ca...si-a cerut sotul scuze... ii pare rau...deci ...mai incercam!!!

nu stiu daca sa mai revin cu detalii...cert e ca da....undeva s-a  intamplat ceva cu el...situatia a degenerat involuntar...si in momentele de criza...s-a ajuns la ce s-a ajuns!!!

am primit oricum o palma de la viata sau o lectie...si mi-am dat seama cat suntem de fragili si cat de usor se pot intampla..lucrurile...bune/rele...chiar si acolo unde te astepti cat de putin!!!

multa bafta tuturor...copii sanatosi...si parinti la fel!!!

merci....

DAR sunt atat de conFUza!

nu mai inteleg nimic... incerc sa imi pasterez calmul...si sa gasesc explicatii sau sotutii...

vroiam si parerea unui psiholog ... cred ca cazul meu e unul dintre multe altele... deocamdata ma ajutati voi ....cele de pe forum...si va multumesc.

sper sa pot sa imi patrez rationametul si dorinta de a merge mai departe....copii astia au atata nevoie de mine...nu imi permit nimic din partea mea .... simt ca sunt singura..in tot zbuciumul asta!!!

habar nu am cum va putea continua viata mea...cum o sa pot sa trec peste....????!!!!!

da stiu....dar poate buna crestere ma mpiedica sa fac asta...oricat de mult imi vine sa o fac...sa ii spun vreo 2....

si da asa e...daca nu ridica coada....nu se avanta barbatul...cum spui si tu....

alftel ma gandesc cum poti sa ai pe constiinta asa ceva? ce fel de om poti sa fii? dar nebanuite sunt caile....si sunt tot felul de oameni...

ma incerc nu ma las...dar nu pot sa impun anumite lucruri... mai astept

multumesc pt sfaturi!

oricum ma simt un pic mai bine ...poate si pt ca m-am descarcat un pic spunand cuiva...si pt ca am trecut cat de cat de socul momentului...si incerc sa vad lucrurile la rece...oricum life goes on....indiferent care va fi deznodamantul!

mai vb...o sa va mai tin la curent cu eventualele schimbari!

dar am uitat ss zic sotul sustine ca nu a avut nimic cu ea....fizic...

au avut cica decat o conversatie(telefonica)...in care ea i-a marturisit ca il iubeste...si el a realizat ca si el are sentimente...

atat...altceva zice ca nu a fost!!!

ea nu e casatorita are un prieten (cel mai bun prieten al sotului) si relatia lor dureaza de vreo 10 ani....de cand m-au culplat eu si sotul...insa nu cred ca relatia asta are vreo finalitate....mereu a crezut...(nu numai eu)..ca se complac in relatie nu ca se si iubesc....

da mumtumesc de incurajari....si eu am plans mai mult de 2 zile...dar...acum incerc sa trec altfel...nu neaparat sa me resemnez ci sa vad ce si cum pot sa fac sa ma mentin eu intreaga si cu putere..

nu mai pot dormi noaptea....si ziua sunt un fel de zombi...copii au nevoie de mine deci trebuie cumva sa ma mobilizez...totusi..incet incet simt ca fac asta....

incep sa nu mai plang atat si sa vad altfel situatia indiferent care ar fi rezultatul...incep sa cred ca sotul meu e victima si cel care pirde si nu eu si sa tin fruntea sus!!!

legat de mai sus... se vad sau ne vedem mereu...cand mergem la socrii...ea e din satul sotului....si de cate ori mergem e prezenta si ea...pt ca de obicei se face un gratar ...se aduna lumea....

orice eveniment de familie l-am tinut acolo pt ca acolo sunt majoritatea neamurilor...ai mei fiind prea putini...asa ca e  cel mai comod pt toata lumea ca adunarea sa fie acolo....

astfel ea vine la sora ei...noi mergem la cumnatul meu (fratele sotului)...

dar mereu ne-am purtat civilizat nu au fost probl....

tensiune intre mine si ea mereu a existat...era evident ca nu vom fi cele mai bune prietene si eu mereu am avut senzatia ca ma are sentimente pt sotul meu....dar nu am facut un caz si niciodata nu am crezut ca se ajunge aici....poate nici ea...nu am habar....

ce e adevarat ca eu in ultima vreme nu am mai participat la "parti-uri" pt ca eram mereu cu bebele...si fiind iarna cam limitate optiunile de iesire sau de petrecut....

da merci anasha....multe situatii din cate spui ca ti s-au intamplat (adica sotului )sunt exact ca in cazul nostru...

cred si eu ca sufera de vreo depresie ceva (se leaga de trecut ca sa evite prezentul) nu stiu.... oricum nu vrea sub nici o forma sa mearga la medic...si o tine pe a lui...

stiu ca ii iubeste pe copii...dar e convins ca asa trebuie sa procedam ...adica sa divortam!!!

punct si de la capat...

zice ca oricum nu poate fi ceea ce ar trebui sa fie un sot...si ca merit mai mult ..asta e motivatia....ca nu poate sa imi ofere ceea ce merit...si nu poate sa minta sau sa se prefaca...

eu la randul meu nu sunt genul de om care sa fac compromisuri in situatii de genul asta...si cumva accept ca nu pot sa iau doar jumatati de masura...

asta este incerc sa ma calmez si sa ma resemnez!!!sa abordez altfel problema si sa ma gandesc la o strategie de viitor...la cum ma voi descurca cu copii...etc...

nu il pot obliga sa faca ceva impotriva vointei lui...trebuie sa simta ca si el vrea...

am deschis o noua tema..."Despre divort" ...merci de idee....poate asa mai posteaza mamici in situatii asemanatoare...

merci oricum de incurajari ..si sper sa mai vb