Raluca Borza

Buna ziua,

Intrebarea dumneavoastra contine si raspunsul: un copil linistit si fericit are nevoie de o mamica linistita si fericita; nu aveti aveti cum sa ii predati linistea si fericirea acum, cand tocmai va insusiti o lectie despre asta. Partea buna este ca daca el este istet si dumneavoastra sunteti isteata! Asadar luati-va cateva masuri pentru reducerea stresului in care va aflati:

-faceti o practica zilnica din a sta 30 de minute cu dumneavoastra, singura, linistita, relaxata

-iertati-va sotul! asta poate fi un exercitiu greu insa plin de recompense pe termen lung. Iertarea nu inseamna sa stergeti cu buretele ceea ce s-a intamplat ci inseamna renuntarea la nevoia de mai pedepsi pe cineva ca urmare a actiunilor sale. Iertarea este un act de renuntare, de eliberare si nu o slabiciune. Un exercitiu minunat pentru iertare este sa va relaxati, respirand calm de cateva ori sau ascultand muzica linistitoare... si apoi sa va imaginati cuvantul IERTARE cum circula de-a lungul coloanei vertebrale, cum rasuna in toate celulele. Uneori ajuta foarte mult sa iti imaginezi cum, de la nivelul abdomenului, pleaca imagini ale unor amintiri care te ne linistesc si se dizolva in aer.

-incetati sa nu  va mai criticati oricat de mult ati gresit pana acum. Trecutul s-a incheiat iar sentimentul de vinovatie nu are ce cauta in autoeducatia parintelui si nici in educatia copilului.

Acestea toate va vor ajuta extrem de mult daca le practicati consecvent. Dupa 1 saptamana veti vedea primele rezultate, dupa o luna veti fi alt om.. si baietelul va fi si el linistit. Sunt tehnici care il pot ajuta si pe baietel direct, insa e bine sa incepeti cu inceputul! Cu dumneavoastra!

cu drag,

Raluca Borza

Psihoterapeut

Atunci cand copiii nu sunt o prezenta cu adevarat incantatoare, comportamentul lor ne spune ca acestia au o nevoie care necesita ajutorul nostru. Pentru a recapitula, aceste nevoi sunt Fizice, emotionale si legate de temperament.

Iata o lista partiala a nevoilor emotionale: dragoste neconditionata, atingere plina de iubire, afectiune, acceptare, conexiune, respectm sentimentul de a se simti in siguranta, infrumare, securitate, stabilitate, joc, stima de sine, sentimentul valorii propriei persoane, sentimentul aprecierii a ceea ce el reprezinta, prietenie, eliberarea emotionala de durere, putere (in sensul capacitatii de a controla la nivel minim ceea ce se intampla in viata sa), incredere, modele pozitive.

Exista doar doua motive pentru care copii ar putea avea nevoi emotionale neimplinite: primul motiv este ca proprii parinti ar putea avea nevoi emotionale neimplinite iar al doilea reprezinta nealocarea de timp pentru a te conecta cu copilul.

Unul din primele indicatii ca un copil se simte emotional deconectat este ca incepe sa nu mai fie cooperant. Cand acest lucru se intampla, acesta nu trebuie considerat ca fiind un lucru bun sau rau, este doar un semn, ca un stegulet care este ridicat pentru a spune: "Copilul meu are nevoie de ceva sau Copilul meu are nevoie de ajutor". Asa ca ne putem intreba (sau il putem intreba chiar pe copil) ce indica acest comportament? Care este nevoia copilului meu?

Este un moment in care el isi dezvolta autonomia si are nevoie sa se simta puternic in viata sa? Are nevoie sa fie acceptat chiar daca a facut o alegere cu care nu sunt de acord? Are nevoie de un pic de relaxare dupa o zi obositoare? Punand aceste intrebari, ceea ce cel mai important este ca punem aceste intrebari si cautam cauza comportamentului decat sa oferim o pedeapsa. In acest demers este adesea vorba de intuitia mamei (sau a parintelui). Intuitia este cea care ofera raspunsuri. Ai incredere in tine si in abilitatea ta de a simti care este nevoia copilasului tau.

Pedeapsa nu rezolva niciodata problema nevoilor emotionale neimplinite. Daca un om flamand fura mancare, il pot pedepsi pentru nevoia sa de mancare? Nu, insa ma pot adresa acestei nevoi si il pot invata modalitati mai potrivite de a obtine mancare.

Priviti inca odata la lista nevoilor emotionale. Puteti chiar sa printati aceasta lista si sa o cititi zilnic. Puneti-va urmatoarele intrebari: Care este acel lucru pe care il pot face astazi pentru implinirea propriilor mele nevoi emotionale? Care este acel lucru pe care il pot face astazi pentru implinirea nevoilor emotionale ale copilului meu?





?

Cand vei examina mai atent comportamentele copilului tau, vei constata ca acestea se pot clasa in doua mari categorii. Cele care se supun unor reguli ce nu pot fi negociate si care sunt legate de siguranta, sanatate si valori fundamentale si cele care se spun unor reguli ce pot fi negociate si care vizeaza preferintele personale,gustul si comfortul.

De exemplu, in categoria regulilor negociabile se pot regasi: ce haine sa poarte intr-o anumita zi, cand sa stinga lumina, timpul petrecut la televizor
si posturile pe care sa le vizioneze, preferintele pentru mancare sau preferintele pentru maniera de recompensare. In categoria celor care nu se negociaza se pot afla: sa nu insulte, sa nu loveasca, sa nu traverseze strada decat impreuna cu un adult, sa poarte intotdeauna centura de siguranta in automobil, sa-si spele dintii inainte de culcare.

Fiecare regula vizeaza obtinerea unui rezultat si este bine este bine sa retineti ca exista cateva modalitati diferite de a atinge atinge acelasi rezultat (de exemplu siguranta). Atunci cand oferiti copilului optiuni de a decide cum va fi obtinut acest rezultat si ii permiti sa se simta mult mai in control, este mult mai putin probabil sa opuna rezistenta. Tonul vocii si si cuvintele pe care le folosesti fac adesea o diferenta semnificativa intre lupta pentru putere si spiritul reciprocitatii. Cheia este sa exprimi reguli si asteptari foarte clar si ferm (nu agresiv!)  Iata cateva exemple:

Nu spune: “De ce nu esti incaltat inca?”
Spune:”Cand vei fii incaltat putem pleca”

Nu spune: “De cate ori nu ti-am spus sa te pregatesti pentru scoala?”
Spune: “Plecam in exact 10 minute si ma astept sa fi gata in acest timp”

Nu spune: “Daca nu strangi masa nu vei mai avea voie la calculator
in seara asta”
Spune: “Poti folosi calculatorul imediat ce ai terminat de strans masa”

Intai vorbim de abilitati care tin de limbajul corpului. Aici se numara contactul vizual, postura si expresiile faciale. Copii privesc spre partenerii lor de discutie pentru a arata ca asculta si sunt atenti. De asemeni pot folosi diferite posturi specifice situatiilor si pot comunica prin mimica emotiile pozitive sau negative.

A doua categorie este legata de calitatile vocii si folosirea adecvata a acesteia. Ca tonalitate, un copil este de obicei placut, expresiv, prietenos. Volumul, debitul verbal si claritatea rostirii sunt celelalte aspecte care se afla in aceasta categorie.

A treia categorie pe care mamicile o pot avea in vedere atunci cand observa abilitatile sociale ale copilului este capacitatea acestuia de a realiza o conversatie. De exemplu, obisnuinta acestuia de a saluta si de a se prezenta urmata de initiativa unei conversatii prin punerea de intrebari simple sau prin realizarea unor afirmatii simple este de asemeni importanta.

A patra – prietenia, este adesea  cea mai problematica abilitate sociala. Ea este deja mult mai complexa decat celelalte si se evidentiaza in disponibilitatea de a oferi ajutor, de a face invitatii celorlalti pentru a realiza activitati impreuna, de a-si exprima sentimentele sau de a oferi complimente, ori de a arata intelegere pentru cel ranit sau care are o suferinta.

Asertivitatea, un domeniu la care multi dintre adulti au inca de lucrat, isi are si ea bazele in educatia timpurie. Vegheati asadar ca baietelul sau fetita dumneavoastra sa fie capabili sa ia atitudine cand este vorba de drepturile sale fara a rani pe cineva. Invatati-l de asemeni sa stie cand trebuie sa ceara ajutorul, sa solicite o informatie sau sa exprime o nevoie pe care o are. Folositi ocaziile ivite in parc, la joaca
pentru a-i explica cum sa reactioneze atunci cand este “jughinit” de un alt copil sau chiar agresat.

Daca veti constata ca una sau mai multe categorii nu sunt suficient dezvoltate  aveti la dispozitie numeroase situatii in care puteti “preda” abilitatile sociale. In afara de momentele de joc
cu alti copii, asa cum am pomenit anterior, folositi filmele pe care le vizionati impreuna pentru a crea intelesuri ale contextelor sociale, diferite show-uri TV
, momente din vacante sau tabere, personajele din desenele animate sau chiar membrii ai familiei ce pot reprezenta un model. Puteti imagina mici scenete in care sa faceti impreuna un mic joc de rol.

Pentru a-l ajuta sa invete eficient abilitatile sociale, tineti minte si cateva reguli: “predati” cate o abilitate odata folosindu-va de mai multe situatii pana ce aceasta a fost insusita. Faceti astfel incat lectiile sa fie scurte si distractive si oferiti feed-back exprimarii acelei abilitati in situatii concrete de viata. Oferiti oportunitati de a exersa si desigur, incepeti cu ce este mai simplu pentru el.


 

Comportamentul agresiv ramane stabil din copilaria mica si pe perioada vietii adulte si este una dintre cele mai invariabile trasaturi umane. Copii agresivi au o probabilitate mare sa devina adulti agresivi, care se angajeaza in abuz fizic si comportamente in afara legii.

Trebuie facuta insa distinctia intre furie si agresivitate, prima dintre ele reprezentand o emotie iar cealalta actiunea fizica sau verbala. Un copil poate fi furios fara a se manifesta agresiv. Agresivitatea implica un comportament extern in timp ce emotiile de furie sunt evenimente interne.

Indicatorii privind prezenta unei tulburari, atunci cand vorbim de un astfel de comportament sunt momentul de aparitie in instoricul de viata al copilului - o luna, un an, din totdeauna etc, frecventa de aparitie, intensitatea de manifestare. Astfel, agresivitatea se poate regasi in Tulburarea Opozitionismului Provocator fie in Tulburarea de Conduita.

Copii agresivi verbal si care manifesta un pattern de comportament ostil, in special pentru figurile autoritare, pot fi categorizati in cadrul primei tulburari.  La Tulburarea de Conduita se face referire atunci cand copilul violeaza norme sociale majore si implica un comportament agresiv fata de oameni, animale, proprietati. Acesta poate fi cu debut in copilarie, fie cu debut in adolescenta.

Pentru un diagnostic corect si o interventie corespunzatoare se recomanda consultarea unui psiholog clinician sau a unui psihoterapeut.

Sindromul Asperger face parte dintr-o categorie diagnostica mai mare denumita “Tulburarile pervasive de dezvoltare ale copilariei” aflandu-se astfel sub aceeasi “palarie” cu Tulburarea Autista, ceva mai mult cunoscuta.

Simptomele acestui Sindrom sunt:

-lipsa unor abilitati sociale cum ar fi dificultatea de intelegere a limbajului non-verbal (mimica, gestica), incepere si mentinerea unei conversatie in timpul potrivit etc

-in displace orice intrerupere din rutina

-pare lipsit de empatie

-prezinta dificultati in recunoasterea diferentelor mai subtile din tonalitate, ritm sau accent care schimba sensul vorbirii

-evita sa te priveasca in ochi sau din contra te priveste mult prea insistent

-posturi si expresii faciale neobisnuite

-pot vorbi mult despre un anumit subiect preferat.

-au o dezvoltare motorie intarziata (poate avea un mers ciudat, si se intampla sa invete mai greu sa scrie etc)

-au o sensibilitate crescuta la zgomot, lumina sau gusturi tari ori diferite texturi.

Pentru a fi diagnosticat cu Sindrom Asperger un copil trebuie sa prezinte o combinatie a mai multor astfel de simptome. Diagnosticul se poate face de un psiholog din policlinica, din centrele specializate sau chiar de psihologul scolii insa datorita faptul ca nu sunt cunoscute cauzele exacte care determina aparitia sindromului, nu se poate vorbi de prevenirea lui.

Buna ziua,

Mai mult ca sigur nu vorbim de pavor nocturn. Intai datorita varstei si apoi datorita aparitiei simptomelor simultan cu intarcatul. 

Pavorul nocturn nu este un simplu plans.... fie el chiar si extrem de puternic si greu de linistit. Pavorul este asociat cu senzatia de teama, panica (dupa cum poate stiti i se mai spune si teroare nocturna).

Asadar, stati linistita!

cu drag,

Borza Raluca

psihoterapeut

Buna ziua,

Starea de nervozitate, tinerea de minte si depresia sunt lucruri diferite. Primele doua pot sa faca parte din tabloul general al tulburarii depresive dar pot sa apara si separat, fara ca depresia sa se fi instalat...... din cauza oboselii spre exemplu sau din alte cauze.

Vitaminele si ceaiurile nu rezolva insa nervozitatea si depresia ...ci doar amelioreaza temporar simptomele de care suferiti. Depresia si nervozitatea nu sunt doar simptome ci sunt simptome cauzate de o interpretare distorsionata sau inflexibila a realitatii pe care o traiti. Cea mai buna vitamina este deci..... Psihoterapia.

Daca vreti totusi ceva ca sa va linistiti, incercati 5HTP pe care il gasiti la orice magazin naturist.... si o cura serioasa de vitaminizare si mineralizare, Ca, Mg, Fe, Vitamina C si B-urile obligatoriu. Pentru memorie... lecitina...

dar vitamina cea mai buna tot Psihoterapia ramane!

cu drag,

Borza Raluca

Psihoterapeut

Draga mamica,

?

Intervalul 21-23 de luni este etapa in care aceasta criza de impotrivire apare. Nu este neaparat faptul ca ati gresit ceva in educatie... este un comportament pe care il exerseaza in aceasta etapa. Putin mai tarziu acesta se va transforma in acel "exasperant" Nu pentru aproape toti si toate dar care nu ar trebui nici el sa va sperie fiindca de cele mai multe ori nu este foarte serios si exista doar pentru a va testa reactiile.... reactii care trebuie sa fie de calm, calm, calm!

Este bine sa ii explica copilului intentia dumneavoastra tot timpul si motivul pentru care are/nu are voie cu ceva insa evitati sa va lamentati si sa prelungiti inutil discutia!

Draga mamica,

La aceasta varsta, pentru copilasul dumneavoastra, totul este un joc. El inca nu intelege pe deplin ideea de curat-murdar pe care dumneavoastra doriti sa o "predati" si cu cat sunteti mai enervata de acest joc al lui cu atat va insista...fiindca obtine o reactie.. obtine ceva de la dumneavoastra....chiar daca ceea ce este sunt nervii. El nu stie nici ca a te enerva nu este bine.... tot ce face adultul este corect pentru el... ii arata ca asa trebuie sa fie lucrurile in realitate.

Este de preferat sa puneti pe jos ziare sau folii de plastic atunci cand mananca ... si sa ramaneti calma. Cu timpul aceasta curiozitate a lui si a mancarii care zboara prin aer si ajunge pe covor va trece asa cum trec si alte curiozitati si se focalizeaza pe altceva.

Retineti! Educatia REALA incepe abia cu varsta de 2 ani. Abia atunci este copilul capabil deplin sa inteleaga notiunea de regula!