vivi_10_frd

  Eee lasati nu va speriati ca al meu are 1 an si 5 luni si abia acu 2-3 luni a renuntat la cele doua mese de noaptea.Acum bea doar la 4-5 dimi un biberon cu Humana lapte de noapte ca e mult mai satios si in el mai pun si 2 masuri de praf de orez de la Nestle.Eu ii dau acest lapte de la 4 luni si doar pe el il vrea,atat.Cat despre cereale noi suntem la stadiul a cate 2 biberoane pe zi(unul la somnul de pranz si altul seara la culcare).Oricum cautati tetine cu orificiul ala mare ca e mult mai usor la cereale ca indiferent cat de groase ies in biberon el tot le suge(ex.Playtex nr.4 astea sunt super.3 tetine 30 ron,cam asa)

  Deci se poate si mai rau...(asa ca noi...)

 incearca imunobaby e naturist si la mine a functionat.Eu ii mai dadeam si complex de vit B 

 Buna

  Eu am trecut prin 7 luni de stat numai si numai in pat si de la 6 luni bebe era cu capul in jos si ...pot sa zic acum ca sarcina e cea mai cumplita experienta din viata mea,bine ca s-a terminat cu bine,ceea ce iti doresc si tie.Stai cat mai mult in pat si relaxeaza-te.Gandeste-te ca o sa fie bine,impune-ti asta..si la urma urmei lasa sa fie cu capul in jos decat sa te chinui apoi cu el ca nu se intoarce.La cat am stat eu in pat am avut si eu o multumire,ca am nascut usor si bebe a fost super bine.

  I-ti doresc si tie numai bine si nastere usoara si ai incredere ca o sa fie bine si asa va fi.

  Noi am folosit o crema pe baza de vaselina(preparata de farmacie), data de dr.nostru.A functionat de minune.Cremele de la mustela nu au avut nici un efect.

  Baietelul meu avea zile cand bea laptele si apoi la 5 min il vomita pe tot"facea ca o arteziana".I-am schimbat laptele si parca s-a mai potolit un pic,dat tot facea faze din astea care sunt foarte neplacute mai ales ca era asa mic.A inceput sa vomite asa de la 1 luna -2 nu mai stiu sigur.Am mers si la Dr.,dar m-a linistit a zis,ca "atunci cand copilul ia in greutate si se dezvolta normal e ok...asa e el !" Asa ca am dat inainte,el vomita eu ii dadeam la 5 min iar sa pape.Si asa are acum un an si jumatate si totul e ok,e un baietel super sanatos...dar e foarte sensibil,cand ceva nu ii place la gust sau simte ceva in gura(frimituri sau alte chestii de le baga in gura)imediat vomita. Deci concluzia e ca asa sunt uniii copilasi,mai dificili.

    Pffff cam nasol al meu doarme si acum la un an si o luna tot leganat pe picioare ...deci chestia cu dezvatatul tine fix de bebe...daca el nu vrea ...nu vrea si eu am incercat si degeaba...al meu colac peste pupaza mai adoarme si numai cu un biberon cu lapte sau cereale ,deci dupa ce ca il legan mai ii tin si biberonul ! Daca tu reusesti invata-ma si pe mine ...Succes !

   Eu zic sa discuti deschis cu el despre ce vrei tu ....si apoi sa asculti si PAREREA LUI. A avea un copil e o decizie luata impreuna atat in casnicie cat si in "concubinaj" daca pot sa zic asa.Oricum dorinta trebuie sa fie de ambele parti,iar relatia sa fie una buna si de intelegere intre parti.Cunosc femei care au incercat sa cimenteze relatia sau mai rau sa isi tina sotul langa ele cu "un copil"..rezultatul a fost dezastruos si a culminat cu un divort,mama ramanand cu un bebelus de crescut de una singura. Deci dupa cum spuneam totul trebuie sa fie de comun acord altfel nu te astepta sa ai viata usoara.  Mult succes !

  Mergi la un psiholog...fara sa te rusinezi cu ceva.Probabil ca esti o mamica care a stat mulllt prea muuult acasa cu bebe si o mamaica gijulie.Chestiile aste involuntare"gandurile astea negre" vin din anumite temeri pe care le ai in subconstientul tau ...si mai sus vad si un alt sfat...fa-ti mai mult timp pt. tine iesi din casa fara bebe...incearca si altceva decat bebe.....stiu e greu dar bebelusiii astia ne cam "mananca "de vii sa zic asa.Si consulta un psiholog.

   Pfff.....sarcina se zice ca e cel mai frumos lucru din viata unei femei.

 Pt mine a fost un chin inca din sapt 13 cand am facut serclaj fara anestezie,apoi am avut greturi si regurgitari nocturne pana am nascut.Ajunsesem sa dorm in fund pt ca ma inecam cu voma in somn.La 23 de sapt am avut prima dezlipire de placenta,apoi la 26 la fel,am stat in pat 4 luni practic nemiscata doar la toaleta mergeam.Mancare imi lasa sotul cand pleca la serviciu si mai venea uneori la 12 apoi,seara tot el imi aducea mancarea.

 Ce sa zic a fost un mare chin...pe la 7 luni mi-au anchilozat picioarele si ma taram in genunchi la wc,spatele ma durea ingrozitor de atata stat, psihic eram varza ca ma gandeam la firul ala de serclaj  daca se rupe...etc.Am fost in spital de 3 ori cate o sap de fiecare data cu perfuzie non-stop,iar gynipral am luat de la 13 sapt pana am nascut.Ajunsesem sa ma simt mai in siguranta la spital decat acasa desi ma dureau mainile de la atata perfuzie.

  Am numarat fiecare zi si ora pana am nascut.Ma gandeam sa ma ajute D-zeu sa il tin macar pana la 28 de sapt.Dupa 28 de sapt m-am mai relaxat putin si la 37 de sapt mi-a scos firul,iar la 37 de sapt si 4 zile am nascut.

  Ce pot sa spun acum e ca nu mai vreau nici o sarcina,desi baietelul meu care are acum un an, e cel mai scump lucru al meu si fara el nu as putea trai.

  Stiu ca sunt diferite pareri ca uiti,ca trece,dar la mine a fost un chin si nu pot sa uit.Cel putin la 26 de sapt cand am avut a doua dezlipire de placenta si cand m-am ridicat din pat ca sa merg la baie si m-am trezit plina de sange pana la genunchi si sangele ala nu se mai oprea.....drumul pana la spital a fost cel mai lung drum din viata mea,si noaptea aia cand eram cu perfuzie si tot nu se oprea,si bebe misca intr-una si ma gandeam ca il pierd,aia a fost cea mai neagra noapte din viata mea...si asta nu o sa uit niciodata.Dupa episodul asta Dr. mea mi-a spus ca daca se mai intampla odata e nevoita sa il scoata afara ca altfel va fi un copil cu probleme si oricum nu se mai dezvolta.Nu va imaginati ca pana pe la 34 de sapt am avut psihoze cu mersul la toaleta...nu mai mergeam de frica desi simteam ca o sa crap.Cand ma puneam in sfarsit pe colac ameteam,ca aveam impersia ca vad sange.Sotul meu saracul,mergea cu mine la toaleta(ca sa ma incurajeze),ca de doua ori am picat in cap,.... mi-a venit rau,....am avut impresia ca vad sange.Si asa au mai trecut alte saptamani de groaza.

   Invidiez femeile care au avut o sarcina usoara,pt ca a mea a fost un cosmar si nu ma feresc sa povestesc si sa vorbesc despre asta, pentru ca nu ma consider o mama eroina ci o femeie cu o tona de ghinion.

  Ma enerveaza cumplit cand aud..".Vai sarcina...ce frumoasa e"  ....pe naiba...ce ca te faci cat dulapul,ca abia mai poti sa mananci si sa te misti si alte alea,si daca mai ai si un pic de ghinion ca mine.devi si psihopatul nr. unu.

   Asta e parerea mea si nu cer intelegere din partea tuturor ci doar vorbesc si depre partea neplacuta a unei sarcini.

 Nasterea e un lucru special,nu o sa uiti niciodata senzatia aia cand iese bebe.Eu am vrut sa fac cezariana dar dr. mea mi-a tras "teapa"sa zicem si m-a lasat sa nasc normal.Am avut noroc de un travaliu relativ usor de 4 ore si cu contractii nu prea dureroase.Mai si atipeam intre contractii dar apoi au venit si alea nasoale,care bine ca nu au durat mult.Pe mine m-a ajutat mult sfatul moaselor cum sa respir si sa imping ca e asa de important crede-ma sa stii cum sa impingi( tragi aer in piept cat poti si impingi fara sa scoti un sunet sau sa pierzi aerul din plamani,deci nici nu respiri cat impingi si asa nu te doare desi ametesti ca naiba,dara daca un pic respiri mama ce doare)si apoi dupa 7 reprize de impins a iesit.E cea mai tare si frumoasa senzatie din lume(si eu sunt mare amatoare de adrenalina si am facut pana si bunjee-jump).Pot sa spun ca ma bucur ca am nascut normal (dr aia nebuna nici macar o epidurala nu mi-a facut si mie).E destul de nasol dupa aia ca te doare de te ia naiba cand vrei sa stai pe scaun dar ce sa zic,uiti,trece...etc.apoi e bebe care nu te lasa sa te mai gandesti ca si pe tine te doare ceva,ca el e pe primul plan si asa va ramane din momentul in care il nasti.Oricum bafta tuturor viitoarelor mamici si va urez o nastere usoara(asa cum am avut eu)